Într-o dimineață însorită de primăvară, o banană pe nume Bella trăia fericită pe o ramură de copac, visând la un viitor plin de iubire și aventuri. În fiecare zi, privirea sa strălucea sub razele soarelui, iar curbele sale aurii o făceau să fie apreciată de toate fructele din livadă. Cu toate acestea, Bella își dorea ceva mai mult decât admirația celor din jur. Visea să găsească o dragoste adevărată, o iubire care să fie la fel de dulce și perfectă ca ea. Într-o zi, a întâlnit un alt fruct, o căpșună roșie și plină de farmec, pe nume Căpșu. La început, totul părea ca un basm. Căpșu o făcea să râdă, o învăluia în cuvinte dulci și promisiuni de iubire eternă. Dar în curând, Bella a început să observe un comportament ciudat la Căpșu. Acesta începea să evite întâlnirile și să îi spună tot mai des că era ocupat. Bella, naivă și plină de speranță, a ales să creadă că totul va reveni la normal. Într-o seară, când Bella a ajuns într-o piață locală, a aflat adevărul în cel mai crud mod posibil. La standul de fructe, Căpșu era acolo, dar nu era singur. Își petrecea timpul cu o altă banană, una mult mai tânără și mai verde decât Bella. Când ochii lor s-au întâlnit, inima bananei s-a frânt în mii de bucăți. Nu putea să creadă ce vedea. Iubirea ei, promisiunile de eternitate, toate se spulberaseră într-o clipă. Bella s-a simțit abandonată, trădată și lăsată să se coacă în izolare. În acea seară, soarele a apus mai devreme pentru ea, iar vântul adia cu o melancolie adâncă. Ea știa că nu va mai fi niciodată la fel. Acum, singură și tristă, Bella a înțeles că unele iubiri sunt doar iluzii, iar în lumea fructelor, iubirea poate fi, la fel ca o coajă uitată, rapid risipită și lăsată să se descompună. .